duminică, 6 martie 2011

Orgoliu


Un sentiment, parere despre sine
Exagerat, se`mbina cu mandrie
Cu vanitate si cu ingamfare
Ca un credul ce cauta alinare.

Orgoliu, parere buna, adesea exagerata,
De multe ori chiar nejustificata,
Despre valoare si mandrie
Despre apreciere, vanitate chiar trufie.

Invocat atunci cand imi convine
Motiv etern pentru a mea trufie
Orgoliul este cel ce mie nu`mi permite
Sa spun deschis ce simt atunci cand n`am cuvinte
  
Tu`mi spui sa n`am orgoliu
Sa`l las usor la usa
Nu pot caci n`am putere
Ma strange ca`o catusa.

Si din al meu orgoliu
Voi pierde multe`n viata
Voi pierde oameni sinceri
Voi pierde o speranta.

Dar asta sunt, sunt foarte orgolioasa
Mandra, trufasa, poate putin sfioasa,
Accepta`ma asa in al tau suflet jun
Tansforma tu o scorpie in omul cel mai bun. 

                                 Daly

3 comentarii:

  1. orgoliul zace in fiecare dintre noi, de noi depinde insa sa invatam sa ni`l "educam" ... frumoasa poezie, felicitari :)

    RăspundețiȘtergere
  2. intradevar cu totii suntem orgoliosi ceea ce nu totdeauna este bine.....frumosa oezie

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc foarte mult pentru comentarii. sper sa reusesc si alta data sa va fac sa reveniti aici, pe acest blog.

    RăspundețiȘtergere