Statea pe'o banca privind la lumea care trecea nestingherita pe langa ea ... un zumzet infernal de voci, toate grabite si agitate ... din instinct isi duse mainile la urechi incercand sa astupe acel vacarm care'i deranja linistea ...
Se hotara sa se ridice si sa incerce sa gaseasca un loc, un loc unde sa poata fi doar ea si gandurile ei ...
Ii reveni in minte acele cuvinte de la care pornise totul "Ce zambet frumos ai !" ... "Ti-a mai spus cineva cat esti de frumoasa cand zambesti?" ....
Auzi tu, prostie ! Ea? Zambet frumos?!
Probabil o confundase. Nu, sigur nu se referea la ea. Si daca totusi, printr'o minune, cineva o observase? Nu doar pe ea ci si sufletu'i frumos si cald, un suflet care tanjea dupa atractie, dupa caldura, mangaiere ...
Zambind, inchise ochii, incercand totusi sa'si aminteasca. A fost aievea? A fost doar un vis? O amagire? O naluca? ...
Ceva era in fata ei privand'o de razele soarelui ce'i mangaiau fata. Deschise ochii si'si ridica privirea. Un boboc de floare, un trandafir albastru ... o adiere usoara a vantului ii dezmierda simturile trezind'o din visare ... Era acolo, in fata ei ... Era aievea, deci nu visase .... "Bine ai revenit vanzatoarea mea de zambete !"
Daly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu